Puterea exemplului

Imi incep ziua rupta de oboseala dar fericita ,fericita asa cum numai copiii te pot face.De data aceasta nu ma refer in exclusivitate la copiii mei, ci la cei 38 de copii, 20 in clasa I si 18 la grupa pregatitoare la gradinita.Pentru a le vedea fetisoarele inflorite de zambete
 m-am bagat si anul acesta in tot ce inseamna pregatiri pentru Craciun,decoratiuni,brazi ,cadouri...
Asa ca dis de dimineata am imbracat trupa ,am distribuit-o pe la "locurile de munca" si am pornit-o voiniceste impreuna cu ursul meu la cumparaturi (pentru cine nu-l cunoaste tin sa precizez ca el adora "shopinguiala").
Ne-a luat vreo 2 ore sa ajungem la destinatie (Militari via Doraly) timp in care am dat piept cu toti dementii din trafic ,am dat cu genunchii zdravan in bord si cu cafeau fix pe tricou, noroc ca era maro si tricoul si cafeaua .In urma acestei experiente traumatizante pentru mine (in general circul cu metroul si R.AT.B.-ul), am jurat in hohotele soatei ca eu imi tai bucatele carnetul de sofer ca nu am taria necesara sa  feresc toti turbatii .
O data ajunsi ,gata , am fost pierduti vreme de 4 ore.Am alergat ca turbata dintr-un stand in altul cautand sa gasesc tot ce imi imaginam ca-i va bucura pe copii .Am umplut  masina pana pe banchetele ramase libere si apoi am inceput aventura intoarcerii ,a recuperarii copiilor unu din vecini,unu de la gradi,ursu a fugit la magazin sa poata Radu pleca la liceu,etc.
Bilantul zilei de astazi a fost :11 ore petrecute alergand ,pranz frugal in parcarea Kaufland (se cheama ca m-a invitat sa luam masa in oras ,da?!) sosit acasa si repartizat pe caprarii decoratiunile ,cadourile de la Mosi pt clasa I ,pitirea lor ; in final tihna unei shaorme executata de subsemnata si un la multi ani soato si sa fim sanatosi .
Prietena mea m-a astepta acasa si asa cum ii sta ei in obicei mi-a tras un perdaf zdravan auzind rezumatul zilei de azi..
Ca ma distrug pentru niste oameni care nu merita ,ca de ce fac eu asta ,ce sunt singura?Altii au doar un copil aia de ce nu fac,etc.
In primul rand nu ma distrug ,imi imping doar limitele :),in al doilea rand nu fac pentru niste oameni fac pentru copiii lor din dorinta de a le arata oamenilor ca un pic de efort si un dram de bunavointa pot face minuni.
Si in al treilea rand eu castig si ceilalti (ex. personajul din povestea de ieri) pierd.
Castigul,rasplata pe care o primesc din partea copiilor nu o voi putea vreodata compara cu nimic.
Ultima data cand le-am facut o surpriza am avut norocul sa fiu de fata si sa le surprind reactia.
Era intr-o dimineata cand dupa ce l-am echipat pe Edu (mutulica aka praslea) si l-am bagat pe usa clasei am ramas un pic de vorba cu Ralu (educatoarea).Imi arata mandra ultimele achizitii ,niste abtibilduri imense care se puneau pe pereti,cu personaje din Cars -pt baieti si cu toate printesele -pt fete.Pentru ca stiam ca ea nu se poate cocota sa le puna pe pereti ,m-am oferit.
In timp ce pe mine ma chinuia talentul de designer cu personajele din Cars copiii au inventat un joc .Baietii trebuiau sa-si tina palmutele pe ochi pana eu terminam de lipit cate un personaj ,sub privirile atente ale fetelor care urmau sa anunte cand e gata.La fiecare personaj rasarit pe perete isi lua mainile de pe ochisori si aplaudau strigand URAAAA,WOOOOW.Cand am ajuns la printese rolurile s-au inversat si fetele erau cele surprinse .O data treaba terminata au cantat si au dansat  de mama focului .Ce alta rasplata puteam avea?!!Au fost cele mai bine platite ore din viata mea de pana acum.
Vineri dimineata pregatim clasa la gradi de Craciun si candva saptamana viitoare o pregatim si la scoala ,abia astept.
Am devenit  avara :) ,imi vreau rasplata.

Aceasta povestire vine ca o completare ,ca o intarire a spuselor unui om deosebit