Pentru ca sunt suparata si nu am cu cine vorbi ,pentru ca dimineata aceasta mi-a lasat un gust amar,
fac ce m-a sfatuit un bun prieten (pot sa-ti spun asa?) si imi astern sentimentele in cuvinte pe blog.
Am avut discutii cu diversi care m-au acuzat de interese ascunse,de infumurare ,de ....
In ultima vreme mi-am cam luat-o peste bot,nemeritat zic eu.Este adevarat ca ies intotdeauna in evidenta din diverse motive : copii multi,nu ma neglijez,ma implic in educatia copiilor mei si ai altora,incerc sa ajut ori de cate ori pot,sunt optimista si mai mereu cu zambetul pe buze.Credeam ,pana acum ,ca acestea sunt lucruri pozitive ,se pare ca nu-i asa si ca deranjeaza.Nu imi voi cere scuze ca sunt ceea ce sunt caci am muncit sa ajung asa si cred cu tarie ca e bun drumul pe care am apucat,vreau doar sa spun ca nimic din ceea ce eu fac nu este imposibil atat timp cat vrei,pentru ca daca vrei poti si daca poti faci .Majoritatea se ascunde dupa deget,e alegerea ei insa daca eu vreau,pot si fac ce este gresit in asta?Ce e gresit in a-i ajuta pe altii?
De ce trebuie sa pun pe tapet tot ce fac si am facut ca sa demonstrez ca de fapt asa mi-e felul si nu am nici un interes ascuns?Asa sunt eu imi place sa ajut ,sa muncesc ,sa ma dezvolt ca om.
Este penibil sa ma apuc sa enumar tot ,e un fel de oda inchinata propriei persoane,suna a lauda si e de prost gust.
Multi am impresia ca asteapta sa ma scuz ca am o situatie financiara peste medie ,o am ,insa in spatele acestei situatii se ascunde multa munca ,multe renuntari ,multe sacrificii pe care impreuna cu sotul meu le-am facut.Oricum in viziunea mea banii sunt importanti in masura in care poti infrumuseta viata altora cu ei.
Nu ne-a dat nimeni nimic,am pornit de jos insa ne-am indarjit sa credem ca se poate si uite ca s-a putut.
Daca stau sa socotesc cat si cati as vrea sa ajut atunci sunt chiar putini.
Multi se asteapta sa ma vada incercanata si cu mainile rosii de spalat si frecat ,daca arat ca acum e clar ca sunt o "doamna" si am menajera,stau in varful patului toata ziua,...etc.Nu nu am menajera si daca arat cum arat este din doua motive:
1.Nu vreau sa renunt la mine insami.
2.S-au inventat anticearcanul ,cremele si fardurile.
Mama spunea ca atunci cand ies din casa nimeni nu trebuie sa stie cate ore n-am dormit sau cate podele am frecat,trebuie sa arat ca scoasa din cutie.
Toate sfaturile ei mi s-au intiparit adanc in minte si incerc din rasputeri sa ma ridic la nivelul ei.
Si nu ,nu sunt o "doamna" insa imi place sa cred ca sunt om.Incerc zi de zi sa fiu om si sa fac mai mult decat am facut ieri.
Daca ajut o fac din suflet,cand vorbesc spun exact ceea ce gandesc .Este adevarat ca uneori tonul meu este neintentionat mai aspru dar nu pentru ca as avea ceva cu interlocutorul meu ,ci pentru ca asa imi este vocea ,mai antrenata pentru tipat decat pentru mieunat.
Nu cer nimic nimanui ,nu pretind sa faca cineva ce fac eu,nu vreau decat sa fiu lasata sa fiu ceea ce sunt fara a fi suspectata,judecata ,condamnata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu